Mic glosar de tipologii feminine

Femme Fatale

Știe ce își doresc bărbații și cum să le ofere ceea ce își doresc. Însă, mai presus de toate, știe ce își dorește ea...și cum să obțină. Chiar și în cazurile în care natura nu a înzestrat-o cu o frumusețe de Afrodita, are un șarm și-o sexualitate care atrag în plasa ei orice făptură masculină care deține ceva din ce-și dorește ea. Va face uz de inteligență emoțională pentru a detecta punctele vulnerabile ale prăzii. Va folosi vorbe meșteșugite drept momeală. Va hipnotiza cu priviri tandre umbrite de gene lungi.

Calculează mutările precum un jucător de șah profesionist. Își ascunde adevaratele reacții precum un jucător de poker. Și luptă pentru ceea ce vrea să obțină cu tenacitatea unui atlet profesionist.

Și, chiar și dacă vei descoperi că totul este un miraj, va fi prea târziu...pentru că va fi devenit deja un narcotic pentru care ești dispus să platești oricât. 

Gânditoarea

Natura a fost darnică în ceea ce-o priveşte, inzestrand-o cu talente multiple. Despică firul în 44 cu precizia unui chirurg de elită. Elaborează scenarii cu viziunea unui regizor hollywoodian. E chinuită de întrebări mai ceva decât  Hamlet. Analizează relativitatea mai abitir decât Einstein. De fapt...analizează totul.
Visează la bărbatul ideal, dar chiar şi-atunci când se ciocneşte de el ca meteoritul din Armagedon de pământ, păşeşte la o parte din calea pericolului pentru că precis ceva e necurat la mijloc. Şi are nevoie de un scurt răgaz de gândire pentru a găsi măcar 147 de motive pentru care idealul nu e ideal: nu ştie paşii valsului vienez; are ochi albaştri şi s-ar putea să deoache; pare un tip gelos pentru că-i trimite trandafiri galbeni; e prea de modă veche pentru că îi deschide portiera.
În capul ei se ţese-o pânză de „dar daca”, „si totusi”, „sau mai bine”. Şi orice-ar fi, oricum ai fi, nu vei scăpa de comparaţii, analize şi investigaţii. 

Isaura

Găteşte, spală, calcă, face curat. Totul pentru tine. Totul pentru ca tu să fii fericit. Şi ca să-ţi dai seama, idiotule nerecunoscător, că e femeia ideală. Că alta mai bună ca ea nu vei mai găsi. Vreodată! Doar, doar, te va lovi revelaţia şi vei da iama în magazinul de bijuterii, în căutarea diamantului mult-aşteptat! Până atunci, mai pregăteşte nişte poale-n brâu convingătoare...
Nu vrea nimic în schimbul a tot ceea ce face decât dragoste, apreciere, siguranţă. Vrea numai s-o iubeşti aşa cum te iubeşte ea.
  

Masochista

E atrasă de "baietii rai”, cei mai răi. Mitocănia îi dă fiori pe şira spinării. Vorbele "de duh” cu iz de jargon de mahala o fac să tremure de dorinţă. Sintagmele de genul "n-am chef de tine azi” sau "lasa-mă, naibii, că mă plictisesti” o fac să te vrea din ce în ce mai mult. Arată-i un semn de afecţiune şi te va arunca, plictisită, ca pe o pereche de dresuri căreia i s-a dus firul. Iar dacă ai făcut greşeala (fatala şi ireversibilă) de a-i trimite flori (ca toţi papagalii!), ai pierdut-o definitiv. Şi irevocabil! 

  

Oglinda

Îi place tot ceea ce-ţi place ţie. Totul. Muzică, filme, locuri, oameni...dacă îţi plac şi ţie, precis îi plac şi ei. O, aveţi ataaat de multe în comun! Ca două picături de apă semănaţi! Ce dacă n-a auzit în veci vreun acord de Vivaldi? E compozitorul ei preferat de când era mică! Ce dacă a auzit doar vag de Dostoievski? După un mini-sudiu intensiv pe Wikipedia, îţi face un comentariu la "Idiotul” de nici n-apuci să realizezi că idiotul în povestea asta eşti, de fapt, chiar tu... 

Pisi

Cunoscută şi sub denumirile populare de "Pitzipoanca” sau "P#%da buna”, poate fi recunoscută după poziţia poşetei cu imprimeu "de firma” pe antebraţul stâng, prelungirile acrilice ale unghiilor şi rujul roz neon (că e la modă anul ăsta). Se remarcă prin onomatopee de tipul "Uaaaaauuuu”, "Ieeeeeei” sau vocale lungi, cu intonaţie teatrală ("Pe buneeeeeeee?” sau "Hai, fatăăăăăăăă!”). E amatoare de accesorii strălucitoare, piese vestimentare cu siglă (mare) a unui designer cunoscut şi autoturisme coooool.
Ar vrea să fie Femme fatale, dar în loc de şarm posedă vulgaritate, în loc de inteligenţă are acorduri de manele, iar în loc de stil are unduiri de şolduri. Este frumoasă. Şi atât. 

Prietena

Ştie că nu vrei mai mult decât o amiciţie platonică. Dar speră că totuşi, într-o bună zi, îţi va veni mintea la cap şi-o să-ţi dai seama cât e de sublimă. Până atunci, îţi va asculta cu atenţie problemele, îţi va da un umăr dantelat pe care să o plângi pe fosta şi va fi un izvor nesecat de sfaturi preţioase.
Aveţi în comun crâmpeie de trecut, frânturi de vise de-ale tinereţii, nopţi în Vamă Veche, acorduri de chitară pe platoul din Bucegi. Se va folosi de toate astea, condimentate cu dresuri fine şi rochii de mătase transparentă, pentru a deveni ceea ce ştie că-ţi doreşti la o femeie. Şi uneori va reuşi. 

Tămăduitoarea

Cunoscută şi sub numele de "Mama ranitilor”, e un magnet pentru bărbaţi cu traume şi sechele, pe care e convinsă că îi poate vindeca de demonii trecutului. Suferi din dragoste neîmpărtăşită? Ai orgoliul însângerat din cauza unei dudui înfumurate? Tămăduitoarea te va aştepta cu o infuzie de compasiune, o licoare de optimism şi o tinctură de schimbare a perspectivei.
Va încropi pomezi vindecătoare, leacuri de suflet şi de trup, descântece de alungare a stafiilor şi-ţi va oferi potirul tămăduirii: pe ea însăşi. 

Mic glosar de tipologii masculine

Alergicul

I se ridică părul pe ceafă, se umple de bubiţe mici şi roşii şi începe să stanute la contactul cu anumite expresii şi cuvinte dintr-o anumită familie etimologică. „Inel de logodna” şi „rochie de mireasa” sunt cauzele cele mai frecvente ale manifestării unei astfel de afecţiuni. În majoritatea cazurilor, simptomatologia este agravată de nefastele „casatorie” şi „copii”. 

Singura excepţie inofensivă este „petrecerea burlacilor”, care, atunci când are ca subiect altă persoană, nu înregistrează efecte secundare. 

Alergia nu poate fi vindecată, însă poate fi ţinută sub control prin evitarea aluziilor la cuvântul care începe cu „C” şi implică legăminte de (prea) lungă durată. 

Offf...dacă ar există mai puţine cuvinte! 

Filosoful

Şi-ar dori iubire, pasiune, clipe de neuitat... Dar oare există toate astea sau sunt doar iluzii? Oare poate cineva să simtă cu adevărat într-o lume cinică, fadă, comercială? Oare...? 

Gândeşte mult, analizează totul, anticipează fiecare rezultat. Este plictisit de tipologii, clişee şi stereotipuri. Parcă te-ar vrea. Dar parcă nu. Sau poate...? 

Offf...dacă viaţa n-ar fi un cumul de întrebări! 

Milostivul

E îndrăgostit până peste cap de tine. Atât de tare, încât ţi-ar da totul. Dar nu poate, aşa că îţi dă cel mai de preţ lucru: libertatea. Părerea ta nu prea contează, pentru că el ştie mai bine. Ştie că meriţi mai mult decât îţi poate el oferi, că nu e suficient de bun pentru tine. Sau că e, dar nu chiar acum. Aşa că, din mărinimia sufletului său prea mare, deschide porţile coliviei aurite şi te lasă să zbori către zări mai luminoase. 

Offf....dacă ar fi putut el să-ţi ofere tot ce meriţi! 

Ocupatul

Este tipul carierist (chiar şi atunci când "cariera" lui înseamnă cupe de CounterStrike). Îi e drag de tine de nu mai poate şi te-ar suna cât e ziua de lungă; s-ar întâlni cu tine în fiecare seară; ţi-ar aduce mii de dovezi de afecţiune, dar...pur şi simplu nu are timp! Telefoanele îi sună fără oprire. Mailurile curg unul după altul. Şedinţele se ţin lanţ. Are delegaţii. Meeting-uri. Obligaţii. Multe. Ştie că ai nevoie de atenţie şi-ţi doreşti un telefon măcar o dată pe zi, dar este pur şi simplu depăşit de prea-multele probleme! 

Offf....dacă ar avea ziua mai multe ore! 

Prietenul

Te consideră minunată, yang-ul lui, vocea raţiunii. Gândiţi la fel, vă plac aceleaşi lucruri, aveţi glumele voastre. Emite semnale încrucişate, cu iz ludic. Îi plac picioarele tale şi-ţi aruncă priviri galeşe în decolteu, dar vă cunoaşteţi mult prea bine pentru o relaţie amoroasă. Aruncă pastile cu subînţeles tantric, apoi ţi se plânge de fosta. Eşti tot ce şi-ar putea dori de la o femeie, însă e păcat să stricaţi o prietenie atât de frumoasă pentru o idilă romantică. 

Offf...dacă n-aţi fi fost prieteni de atâta vreme! 

Suferindul

Te apreciază enorm. Eşti frumuşică tare, inteligentă, amuzantă, caldă. Dar tocmai a ieşit dintr-o relaţie traumatizantă, care l-a dat peste cap, i-a răsturnat întreg sistemul de valori şi i-a cutremurat simţămintele. Nu crede că e capabil de o relaţie acum. N-ar putea. Pentru că suferă. Dacă sufletul nu i-ar fi distrus, iubirea voastră ar fi de vis. Însă durerea e prea mare, gândurile îi invadează mintea, amintirile îi tulbură trăirile, negura trecutului nu vrea să dispară. 

Offf....dacă n-ar fi fost trecutul! 

Turistul

Apreciază pe deplin serviciile all inclusive: o masă caldă, un masaj, un pat cald, o noapte fierbinte. Vine şi pleacă după bunul plac, pentru că nu e capabil să se implice într-o relaţie stabilă. Nu chiar acum, cât încă este tânăr. Dar te place. Mult. Tu eşti singura care contează în viaţa lui. Celelalte „resort-uri” le vizitează strict din raţiuni de amuzament. Dar numai ţie îţi este client fidel, şi speri că într-o bună zi va deveni client permanent. Definitiv. Şi nu-şi va mai dori să viziteze alte locuri. 

Offf...dacă oferta n-ar fi atât de variată! 

Semne

Aş vrea să ştiu cine a inventat incertitudinea. Şi de ce. 

 
Mergeam în copilărie la petreceri cu iz ludic, unde fetele trăgeau un bilet dintr-un bol, iar băieţii dintr-un altul. Fiecare bilet avea un însemn ce se regăsea şi în celalat bol. Iar prima parte a petrecerii era o căutare incitantă a "jumătăţii" semnului tău, o jumătate stabilită clar şi indubitabil. Era atât de simplu! Nimeni nu rămânea singur, ne căutam unul pe altul şi eram fericiţi, atât de fericiţi, când ne găseam.

Cum ar fi dacă şi în viaţa de adult ar fi la fel? Cum ar fi oare să primim în dar la naştere un semn şi să ştim că trebuie să îl găsim pe cel care ne caută şi el, la rândul lui? Să ne alaturăm semnele, unul oglinda celuilalt, şi să ştim că l-am găsit. Că ne-a găsit. Să nu mai existe incertitudini, dubii, întrebări. Cum ar fi?
 
Ironia este că până şi la petrecerile din copilărie trişam. Aflam cine e "alesul" şi de multe ori nu ne convenea. Şi începea din nou căutarea, de astă dată a celei care pusese mâna pe semnul lui. Dădeam la schimb cel mai recent album al Backstreet Boys pentru biletul norocos. Şi alegeam tot noi, nu providenţa, nu destinul, nu hazardul.
 
Ne dorim certitudini. Căutăm semne. Pândim ceasul să se facă fix, plătim ghicitoare dubioase care ne spun ce vrem să auzim şi ajustăm liste de caracteristici compatibile.

Vrem semne. Iar atunci când le găsim, le ingoram oricum...   

STOP! Rewind!

Traim pe fast-forward.

Muncim. Alergam. Mancam de la drive-in. Raschetam rafturile de semi-preparate cu o mana, iar cu cealalta notam to do-urile de maine pe BlackBerry. Facem dusuri rapide si cumparaturi online. Traim pentru weekend-uri si pentru concedii. Ne plangem de nimicuri foarte mari. Suferim ca n-am primit flori si prime de Craciun. Ca s-a scumpit benzina. Ca s-a rupt o unghie. Ca "sufletul pereche" nu ne vrea.

Facem fixatii pentru oameni inaccesibili, cariere intangibile si lucruri imposibile. Si nu ne mai uitam in jur, nu mai distingem ceea ce conteaza cu adevarat.

STOP! Rewind!

Cand ai scos-o ultima data pe mama ta la o cafea si-ai ascultat-o povestind despre vecina de la doi, despre durerile de spate, despre visele ei cu nepoti zglobii?

Cand ti-ai inchis ultima data telefonul si ai stat doua zile la bunica, trezindu-te in mirosurile de paine calda ale copilariei?

Cand ai spus ultima data "multumesc" prietenului care te-a inteles mereu, fara sa judece?

Cand ai simtit ultima data?

Cand te-ai uitat ultima data in jur pentru a vedea ce conteaza cu adevarat?

Ne facem ca traim. Suntem spectatori la propria noastra viata, care merge pe fast-forward. Indepartam din jurul nostru oamenii carora le pasa. Ne cramponam de lucruri insignifiante, de variabile care vin si trec si uitam care sunt constantele. Si s-ar putea sa ne dam seama prea tarziu...

STOP!

PLAY!

But choose the right track this time!

Maybe He Doesn't Want to Ruin the Friendship

"I'm so disappointed. I have this friend I've known platonically for about five years. He lives in a different city and recently was in town, so we met for dinner. All of a sudden it felt like we were on a date. He was completely flirting with me. He even said to me, as he was checking me out: "So, what, you're in the whole 'model' thing now?" (That's flirting, right?)

Well, I'm disappointed because it's been two weeks and he hasn't called me. Can I call him? He might be nervous about turning the friendship into romance. Can't I give him a nudge now? Isn't that what friends are for?

Jodi"

"Dear Friendly Girl,

Two weeks is two weeks, except when it's five years and two weeks. That's how long ago he decided weather he wanted to date a girl who looks like a model. Can you be a pal and give him a nudge? Nudge away, friendster - but watch out how fast that nudge doesn't return a phone call. And if your dinner/date did feel different to him, it's been two weeks and he'd had time to think about it and decide he's just not that into you.

Here's the truth: Guys don't mind messing up a friendship if it could lead to sex, whether it be a "fuck buddy" situation or a meaningful romance. Go find someone that lives in your zip code who will be rocked to the core by your deep conversation and model looks."

He's Just Not That Into You

by Greg Behrendt and Liz Tuccillo

Sevraj

Ii vezi pe altii. Te atrage. Si incerci si tu, fara sa vrei...

La inceput iti da un sentiment ciudat, placut. Te face sa te simti bine, sa visezi, sa fii mai bun, mai creativ, mai vesel. Usor apoi, pana sa bagi de seama, vrei tot mai mult. Mai mult. Din ce in ce mai mult.

Senzatiile se amplifica, trairile cresc in intensitate, simti mai mult decat ai simtit vreodata si te intrebi de ce nu ai descoperit asta mai repede; cum de ai putut trai pana atunci, searbad si fara culoare; cum de nu ai observat culorile noptii, sunetul vantului, atingerea ploii.

Si vrei mai mult. Tot mai mult. Intr-o strafulgerare rationala, iti dai seama ca nu mai poti trai fara, ca nu mai ai nevoie de altceva, ca ai putea renunta la tot restul intr-o clipa. Iti dai seama ca ai devenit dependent, dar nu-ti pasa. Pentru ca nimic, niciodata, nu te-a facut sa simti asa. Nimic n-a fost la fel de important. Si nici nu va mai fi.

Si te arunci in gol, nimic nu mai conteaza. Nici chiar acele scurte clipe de luciditate in care stii ca-s parti care te dor, te macina, te-nteapa, iti fac rau. Si le alungi pe toate, pentru ca nu poti sa te lipsesti; pentru ca simti ca nu vei supravietui daca renunti; pentru ca o secunda de euforie sterge ore, saptamani de suferinta. Pana cand nu mai poti, pana cand fiecare molecula rationala iti spune sa-ncetezi.

Si te opresti.

Te rascolesti printre cearceafuri asudate. Iti simti stomacul plin de spini. Nimic nu are gust, totul iti face rau. Tragi din tigara pana-ti ard plamanii. Cu pumnii inclestati, te-ascunzi sa nu te vada nimeni. Tremuri si-auzi, doar vag, indepartat, cum lumea isi urmeaza cursul, dar nu-ti pasa. Vrei doar sa treaca. Doar sa uiti. Sa nu mai doara.

Iar cand aproape ca te simti mai bine, ispita se arata iar... Acum iti pare altfel, mai subtila, cernuta de mizerii, curatata de impuritati, mai buna.

Si-ai vrea sa mai incerci o data...doar o data...poate de data asta, va fi altfel...Poti rezista?

Si dragostea-i un drog. Si duce la sevraj...

Sunt femeie si am dreptul sa fac fitze!

Am dreptul să aştept să îmi deschizi portiera. Şi speranţa că nu mi se scurge tot rimelul în ploaie până îţi dai şi tu seama de asta.

Am dreptul să vreau flori. Mai des decât o dată pe an. Şi nu garoafe, mulţumesc.

Am dreptul să întârzii la-ntalnire pentru că eşarfa de la tine nu se asorta cu rochia mea albastră şi a trebuit să o schimb. Rochia. Şi-apoi şi brăţara. Şi-apoi şi eşarfa. Că oricum era cam cald afară pentru eşarfa aia.

Am dreptul să mă oripilez când văd un păianjen cu strămoşi la Cernobâl. Şi să m-aştept să mă salvezi de el. Şi ce dac-a fugit după noptieră? Să îl cauţi!
 
Am dreptul să-mi doresc micul dejun la pat. Măcar un ou pe jumătate crud. Măcar un ceai?
 
Am dreptul să pretind masaj. Nu zic de SPA...

Am dreptul la sindroame pre- şi post-. Să fiu ciufută cu sau fără rost.

Am dreptul să primesc, măcar o dată-n viaţă, un diamant de dimensiunea unei nuci. Şi nu montat pe un inel de aur galben, pot?

Am dreptul să decid la ce restaurant mă duci. Vreau libanez! Ba nu, italian. Sau parcă aş mânca ceva la japonez...
 
Am dreptul să fac fitze! Uite-aşa! Fiindcă-s femeie, dragul meu. Şi s-ar putea chiar să mă placi aşa. 

Iubim naluci

Cu fiecare zvacnire a sangelui tanjim dupa intreg. Cu fiecare banut aruncat in fantana dorintelor, scapam si-o chemare. Cu fiecare vis nauc, mintim ca iluzia va deveni realitate. Cu fiecare privire plina de speranta, cautam idealul. Dar nu-l gasim.

Si-atunci il fabricam.

Il imbracam pe cel care ne face femei in aura viitorului. Ne caligrafiem prenumele alaturi de numele lui pe o pagina inzorzonata cu inimioare. Uitam sa mancam, pentru ca suntem prea ocupate cu fluturasii mincinosi, care ne soptesc cu batai de aripi acoperite cu pulbere de visare ca el e alesul. Ii izgonim pe cei care ne spun ca suntem prea tinere, prea bune, prea destepte, prea..prea... pentru el. Il ascundem adanc in inima noastra pentru a-l feri de sageti nemiloase, de priviri care nu sunt in stare sa vada in el ceea ce vedem noi: totul! Si-apoi, cand, intr-o doara, zdrobeste cu-n cuvant minunea noastra in farame, ascundem intr-un colt franturi de vise. Si ne promitem ca va fi ultima oara. Iar pe furis, soptim un juramant ca-l vom gasi pe El.

Intoarcem nemilos priviri de gheata. Alunecam printre cearceafuri satinate. Zambim de sus celor nedemni de visul nostru. Ii atatam in jocuri crude. Si radem, jubilam. Traim din plin. Savuram cocktailuri colorate si ne afisam coapsele de neatins. Pana cand obosim de-atata realitate si-ncepem sa visam din nou.

Si il gasim pe-un el, ce pare-aproape ideal. Si ne soptim ca noi, cele puternice si bune si-ntelepte, putem sa-l ajustam. Ca printul din povesti e doar legenda, iar noi putem fi bijutierul iscusit ce ia cristalul necioplit si-l face diamant.

Tesem in jurul lui o panza de scuze pentru fiecare pas gresit. Ne scrijelim prenumele alaturi de numele lui pe ultima pagina a agendei cu coperti de piele scumpa. Hiperbolizam orice gest marunt. Inchidem ochii la mitocanie, nepasare si minciuni. Citim carti despre psihologie masculina, sorbim cuvinte ce ne-nvata cum sa-l modelam, ne adunam consiliul de sfatuitoare mai versate, plangem, ne stergem lacrimile si o luam de la capat. Tot cu el. Pentru o mie de motive: pentru ca macar lui ii cunoastem defectele; pentru ca suntem prea batrane/grase/urate sa ne mai vrea altul; pentru ca e mai bine decat singura; pentru ca barbatul ideal oricum nu exista; pentru ca, pana la urma, un inel pe deget nu e chiar atat de important; pentru ca cineva trebuie sa deschida borcanul cu muraturi; pentru ca, amaratul, depinde prea tare de noi si n-ar putea face fata despartirii; pentru ca ne-am obisnuit; pentru ca nu stim in ce colt al anilor ne-am ingropat adanc curajul undeva...

Iubim naluci, fantasme ale unei realitati stiute doar de noi. Ratiunea ne impunge cu dovezi inexorabile si totusi ne-ncapatanam, strangand din ochi, sa le vedem.

Iubim naluci si traim sferturi de iubire. Si-o stim...

Traquilitas

 ...este ceea ce ne dorim în clipele când rămânem cu noi înşine, când încercăm să îngropăm praful unei zile sub pulbere de vise...
 
 ...este ceea ce împletim fierbinte în ruga către cer atunci când pare că nimic nu mai are sens...
 
 ...este ceea ce explicăm, desenând acolade timide în aer, umbrei iubitului care a plecat...
 
 ...este un strop azuriu într-un ocean învolburat de furtună...
 
 ...este zbaterea pleoapelor unui nou-născut...
 
 ...este o clipă de răgaz...
 
 
 ...este...