Femeile sunt zoofile

Femeile nu se îndrăgostesc de bărbaţi, ci de fluturi.

De fluturaşii ăia din stomac, care zboară roiuri-roiuri şi eu efect de slăbire mai ceva decât capsulele cu oţet de mere. De fluturaşii ăia din cap, care le fac năuce şi visătoare şi le înnoadă colţurile gurii la spate, într-un zâmbet perpetuu. De fluturaşii care le înconjoară dintr-odată, împrăştiind praf de dragoste peste lumea care devine (mult prea) roz.

A, da, e nevoie şi de un bărbat în ecuaţie, să transforme nimfele în fluturi. Dar nu bărbaţii sunt obiectul indrăgostelii, ci roiurile de fâlfâitoare, dihăniile înaripate – dar frumos colorate, ce-i drept - ce iau minţile femeilor şi le transformă în zoofile.

Problema cu fluturii e că sunt nişte miopi notorii (căutaţi pe wiki, dacă nu mă credeţi). E posibil, dară, să fie chemaţi de cine te-aştepţi mai puţin, pentru că ei, în miopia lor, nu pot s-aprecieze daca statura-i potrivită, dacă ochii-s îndeajuns de verzi, başca, nici verighetele nu le văd, sărmanii. Iar femeile, mari iubitoare de fluturi, sunt sortite să-şi calce pe inimă, principii şi raţiune şi să se bucure de bieţii fluturaşi, aşa miopi cum sunt.

Şi bucura-s-ar! Că dragălaşe şi plăpânde fiinţe-s (fluturii, nu femeile). Dar bucuria e de scurtă vreme, doar, pentru că, odată ieşiţi din cocon, fluturii nu trăiesc mai mult de-o lună, poate două. Mai lasă-n urmă ceva praf de aripioare, dar nu de ajuns...

Pata care nu iese cu Dero

Dero scoate cele mai frecvente 99 de pete, zice reclama. Dar ce ne facem cu a 100-a? Aia care ni se pune nouă mai frecvent decât celelalte 99. Pe-un purtator de ochi albaştri. Sau negri. Sau verzi. A?

Avem un talent epopeic de a ni se pune pata pe cine ştim că nu trebuie, dar vrem sa fie. Măcar puţin. Măcar o dată. Măcar să încercăm, să vedem cum e.

Ironia e că rămânem, de regulă, doar cu pata, care uneori se diminuează, iar alteori se accentuează. Pentru ca ne e teamă să facem vreun pas în realitate, pentru că iluzia e mai sigură. E aşa cum o proiectăm noi, aşa cum o visăm noi, aşa cum o vrem noi. Rareori facem ceva în realitate. Uneori regretăm că am făcut-o. Dar, de cele mai multe ori, regretăm că nu am făcut nimic. Iar pata se transformă într-un “what if?” care nu mai iese nici cu Dero amestecat cu Vanish.

Fară pete sau fară regrete? Încercăm cu Dero, totuşi?

Femeile "ie" proaste

Mă supun oprobriului pentru o aşa gravă acuzaţie. Dar, rogu-vă, s-arunce prima piatră cea care n-a căzut, măcar o dată, în păcatul unei iubiri interzise; cea care nu şi-a jertfit nicicând principiile pe altarul unei iubiri nepotrivite; cea care nu a dat vreodată raţiunea pentr-un efemer extaz.  

Ne agăţăm avid de bărbaţi care nu ne vor. Mototolim valori şi principii în ghemotoace mici, pe care le zvârlim la coş pentru un el. Renunţăm la plăcerile noastre pentru plăcerile lui. Facem sacrificii, cerute sau nu, în numele unei iubiri împărtăşite sau nu. Umplem căldări cu lacrimi, saci cu umilinţă şi construim maldăre de frustrări.  

Şi-i acuzăm pe Ei: că nu ne vor, că-s mitocani şi insensibili, că nu ne preţuiesc, că cer prea mult şi-oferă prea puţin, că nu-nţeleg şi nu apreciază, că-s răi, maliţioşi şi prosti.  

Să fie oare-aşa? Sau proastele om fi chiar noi? Hiperbolizăm paie din ochi aleşi de noi (căci, de, când i-am ales, cine a stat vreo clipă să remarce paiul?), dar nu vedem câtamai bârna din ai noştri ochi.  

Da, suntem proaste. Că ne-aruncăm în braţele ălor mai nepotriviţi bărbaţi şi-i acuzăm pe ei pentru alegerile noastre proaste. Sau, şi mai bine, găsim - din când în când - câte-un bărbat mai acătării. Dar nu-l apreciem măcar un strop; din contră, îi pasam frustrări, eşecuri, tare ce nu-i aparţin.  

Gândim cu inima şi simţim cu creierul mic. Judecăm pe dos, suntem ciufute, masochiste, emotive, prea sensibile sau prea raţionale. Şi refuzăm să deschidem larg ochii, pentru a vedea realitatea "reală", nu cea care ne convine. 

De-am sta o clipă, doar, să ne privim atent pe noi, am realiza că cei ce poartă vina nu sunt Ei.

Mic glosar de tipologii feminine

Femme Fatale

Știe ce își doresc bărbații și cum să le ofere ceea ce își doresc. Însă, mai presus de toate, știe ce își dorește ea...și cum să obțină. Chiar și în cazurile în care natura nu a înzestrat-o cu o frumusețe de Afrodita, are un șarm și-o sexualitate care atrag în plasa ei orice făptură masculină care deține ceva din ce-și dorește ea. Va face uz de inteligență emoțională pentru a detecta punctele vulnerabile ale prăzii. Va folosi vorbe meșteșugite drept momeală. Va hipnotiza cu priviri tandre umbrite de gene lungi.

Calculează mutările precum un jucător de șah profesionist. Își ascunde adevaratele reacții precum un jucător de poker. Și luptă pentru ceea ce vrea să obțină cu tenacitatea unui atlet profesionist.

Și, chiar și dacă vei descoperi că totul este un miraj, va fi prea târziu...pentru că va fi devenit deja un narcotic pentru care ești dispus să platești oricât. 

Gânditoarea

Natura a fost darnică în ceea ce-o priveşte, inzestrand-o cu talente multiple. Despică firul în 44 cu precizia unui chirurg de elită. Elaborează scenarii cu viziunea unui regizor hollywoodian. E chinuită de întrebări mai ceva decât  Hamlet. Analizează relativitatea mai abitir decât Einstein. De fapt...analizează totul.
Visează la bărbatul ideal, dar chiar şi-atunci când se ciocneşte de el ca meteoritul din Armagedon de pământ, păşeşte la o parte din calea pericolului pentru că precis ceva e necurat la mijloc. Şi are nevoie de un scurt răgaz de gândire pentru a găsi măcar 147 de motive pentru care idealul nu e ideal: nu ştie paşii valsului vienez; are ochi albaştri şi s-ar putea să deoache; pare un tip gelos pentru că-i trimite trandafiri galbeni; e prea de modă veche pentru că îi deschide portiera.
În capul ei se ţese-o pânză de „dar daca”, „si totusi”, „sau mai bine”. Şi orice-ar fi, oricum ai fi, nu vei scăpa de comparaţii, analize şi investigaţii. 

Isaura

Găteşte, spală, calcă, face curat. Totul pentru tine. Totul pentru ca tu să fii fericit. Şi ca să-ţi dai seama, idiotule nerecunoscător, că e femeia ideală. Că alta mai bună ca ea nu vei mai găsi. Vreodată! Doar, doar, te va lovi revelaţia şi vei da iama în magazinul de bijuterii, în căutarea diamantului mult-aşteptat! Până atunci, mai pregăteşte nişte poale-n brâu convingătoare...
Nu vrea nimic în schimbul a tot ceea ce face decât dragoste, apreciere, siguranţă. Vrea numai s-o iubeşti aşa cum te iubeşte ea.
  

Masochista

E atrasă de "baietii rai”, cei mai răi. Mitocănia îi dă fiori pe şira spinării. Vorbele "de duh” cu iz de jargon de mahala o fac să tremure de dorinţă. Sintagmele de genul "n-am chef de tine azi” sau "lasa-mă, naibii, că mă plictisesti” o fac să te vrea din ce în ce mai mult. Arată-i un semn de afecţiune şi te va arunca, plictisită, ca pe o pereche de dresuri căreia i s-a dus firul. Iar dacă ai făcut greşeala (fatala şi ireversibilă) de a-i trimite flori (ca toţi papagalii!), ai pierdut-o definitiv. Şi irevocabil! 

  

Oglinda

Îi place tot ceea ce-ţi place ţie. Totul. Muzică, filme, locuri, oameni...dacă îţi plac şi ţie, precis îi plac şi ei. O, aveţi ataaat de multe în comun! Ca două picături de apă semănaţi! Ce dacă n-a auzit în veci vreun acord de Vivaldi? E compozitorul ei preferat de când era mică! Ce dacă a auzit doar vag de Dostoievski? După un mini-sudiu intensiv pe Wikipedia, îţi face un comentariu la "Idiotul” de nici n-apuci să realizezi că idiotul în povestea asta eşti, de fapt, chiar tu... 

Pisi

Cunoscută şi sub denumirile populare de "Pitzipoanca” sau "P#%da buna”, poate fi recunoscută după poziţia poşetei cu imprimeu "de firma” pe antebraţul stâng, prelungirile acrilice ale unghiilor şi rujul roz neon (că e la modă anul ăsta). Se remarcă prin onomatopee de tipul "Uaaaaauuuu”, "Ieeeeeei” sau vocale lungi, cu intonaţie teatrală ("Pe buneeeeeeee?” sau "Hai, fatăăăăăăăă!”). E amatoare de accesorii strălucitoare, piese vestimentare cu siglă (mare) a unui designer cunoscut şi autoturisme coooool.
Ar vrea să fie Femme fatale, dar în loc de şarm posedă vulgaritate, în loc de inteligenţă are acorduri de manele, iar în loc de stil are unduiri de şolduri. Este frumoasă. Şi atât. 

Prietena

Ştie că nu vrei mai mult decât o amiciţie platonică. Dar speră că totuşi, într-o bună zi, îţi va veni mintea la cap şi-o să-ţi dai seama cât e de sublimă. Până atunci, îţi va asculta cu atenţie problemele, îţi va da un umăr dantelat pe care să o plângi pe fosta şi va fi un izvor nesecat de sfaturi preţioase.
Aveţi în comun crâmpeie de trecut, frânturi de vise de-ale tinereţii, nopţi în Vamă Veche, acorduri de chitară pe platoul din Bucegi. Se va folosi de toate astea, condimentate cu dresuri fine şi rochii de mătase transparentă, pentru a deveni ceea ce ştie că-ţi doreşti la o femeie. Şi uneori va reuşi. 

Tămăduitoarea

Cunoscută şi sub numele de "Mama ranitilor”, e un magnet pentru bărbaţi cu traume şi sechele, pe care e convinsă că îi poate vindeca de demonii trecutului. Suferi din dragoste neîmpărtăşită? Ai orgoliul însângerat din cauza unei dudui înfumurate? Tămăduitoarea te va aştepta cu o infuzie de compasiune, o licoare de optimism şi o tinctură de schimbare a perspectivei.
Va încropi pomezi vindecătoare, leacuri de suflet şi de trup, descântece de alungare a stafiilor şi-ţi va oferi potirul tămăduirii: pe ea însăşi. 

Mic glosar de tipologii masculine

Alergicul

I se ridică părul pe ceafă, se umple de bubiţe mici şi roşii şi începe să stanute la contactul cu anumite expresii şi cuvinte dintr-o anumită familie etimologică. „Inel de logodna” şi „rochie de mireasa” sunt cauzele cele mai frecvente ale manifestării unei astfel de afecţiuni. În majoritatea cazurilor, simptomatologia este agravată de nefastele „casatorie” şi „copii”. 

Singura excepţie inofensivă este „petrecerea burlacilor”, care, atunci când are ca subiect altă persoană, nu înregistrează efecte secundare. 

Alergia nu poate fi vindecată, însă poate fi ţinută sub control prin evitarea aluziilor la cuvântul care începe cu „C” şi implică legăminte de (prea) lungă durată. 

Offf...dacă ar există mai puţine cuvinte! 

Filosoful

Şi-ar dori iubire, pasiune, clipe de neuitat... Dar oare există toate astea sau sunt doar iluzii? Oare poate cineva să simtă cu adevărat într-o lume cinică, fadă, comercială? Oare...? 

Gândeşte mult, analizează totul, anticipează fiecare rezultat. Este plictisit de tipologii, clişee şi stereotipuri. Parcă te-ar vrea. Dar parcă nu. Sau poate...? 

Offf...dacă viaţa n-ar fi un cumul de întrebări! 

Milostivul

E îndrăgostit până peste cap de tine. Atât de tare, încât ţi-ar da totul. Dar nu poate, aşa că îţi dă cel mai de preţ lucru: libertatea. Părerea ta nu prea contează, pentru că el ştie mai bine. Ştie că meriţi mai mult decât îţi poate el oferi, că nu e suficient de bun pentru tine. Sau că e, dar nu chiar acum. Aşa că, din mărinimia sufletului său prea mare, deschide porţile coliviei aurite şi te lasă să zbori către zări mai luminoase. 

Offf....dacă ar fi putut el să-ţi ofere tot ce meriţi! 

Ocupatul

Este tipul carierist (chiar şi atunci când "cariera" lui înseamnă cupe de CounterStrike). Îi e drag de tine de nu mai poate şi te-ar suna cât e ziua de lungă; s-ar întâlni cu tine în fiecare seară; ţi-ar aduce mii de dovezi de afecţiune, dar...pur şi simplu nu are timp! Telefoanele îi sună fără oprire. Mailurile curg unul după altul. Şedinţele se ţin lanţ. Are delegaţii. Meeting-uri. Obligaţii. Multe. Ştie că ai nevoie de atenţie şi-ţi doreşti un telefon măcar o dată pe zi, dar este pur şi simplu depăşit de prea-multele probleme! 

Offf....dacă ar avea ziua mai multe ore! 

Prietenul

Te consideră minunată, yang-ul lui, vocea raţiunii. Gândiţi la fel, vă plac aceleaşi lucruri, aveţi glumele voastre. Emite semnale încrucişate, cu iz ludic. Îi plac picioarele tale şi-ţi aruncă priviri galeşe în decolteu, dar vă cunoaşteţi mult prea bine pentru o relaţie amoroasă. Aruncă pastile cu subînţeles tantric, apoi ţi se plânge de fosta. Eşti tot ce şi-ar putea dori de la o femeie, însă e păcat să stricaţi o prietenie atât de frumoasă pentru o idilă romantică. 

Offf...dacă n-aţi fi fost prieteni de atâta vreme! 

Suferindul

Te apreciază enorm. Eşti frumuşică tare, inteligentă, amuzantă, caldă. Dar tocmai a ieşit dintr-o relaţie traumatizantă, care l-a dat peste cap, i-a răsturnat întreg sistemul de valori şi i-a cutremurat simţămintele. Nu crede că e capabil de o relaţie acum. N-ar putea. Pentru că suferă. Dacă sufletul nu i-ar fi distrus, iubirea voastră ar fi de vis. Însă durerea e prea mare, gândurile îi invadează mintea, amintirile îi tulbură trăirile, negura trecutului nu vrea să dispară. 

Offf....dacă n-ar fi fost trecutul! 

Turistul

Apreciază pe deplin serviciile all inclusive: o masă caldă, un masaj, un pat cald, o noapte fierbinte. Vine şi pleacă după bunul plac, pentru că nu e capabil să se implice într-o relaţie stabilă. Nu chiar acum, cât încă este tânăr. Dar te place. Mult. Tu eşti singura care contează în viaţa lui. Celelalte „resort-uri” le vizitează strict din raţiuni de amuzament. Dar numai ţie îţi este client fidel, şi speri că într-o bună zi va deveni client permanent. Definitiv. Şi nu-şi va mai dori să viziteze alte locuri. 

Offf...dacă oferta n-ar fi atât de variată! 

Semne

Aş vrea să ştiu cine a inventat incertitudinea. Şi de ce. 

 
Mergeam în copilărie la petreceri cu iz ludic, unde fetele trăgeau un bilet dintr-un bol, iar băieţii dintr-un altul. Fiecare bilet avea un însemn ce se regăsea şi în celalat bol. Iar prima parte a petrecerii era o căutare incitantă a "jumătăţii" semnului tău, o jumătate stabilită clar şi indubitabil. Era atât de simplu! Nimeni nu rămânea singur, ne căutam unul pe altul şi eram fericiţi, atât de fericiţi, când ne găseam.

Cum ar fi dacă şi în viaţa de adult ar fi la fel? Cum ar fi oare să primim în dar la naştere un semn şi să ştim că trebuie să îl găsim pe cel care ne caută şi el, la rândul lui? Să ne alaturăm semnele, unul oglinda celuilalt, şi să ştim că l-am găsit. Că ne-a găsit. Să nu mai existe incertitudini, dubii, întrebări. Cum ar fi?
 
Ironia este că până şi la petrecerile din copilărie trişam. Aflam cine e "alesul" şi de multe ori nu ne convenea. Şi începea din nou căutarea, de astă dată a celei care pusese mâna pe semnul lui. Dădeam la schimb cel mai recent album al Backstreet Boys pentru biletul norocos. Şi alegeam tot noi, nu providenţa, nu destinul, nu hazardul.
 
Ne dorim certitudini. Căutăm semne. Pândim ceasul să se facă fix, plătim ghicitoare dubioase care ne spun ce vrem să auzim şi ajustăm liste de caracteristici compatibile.

Vrem semne. Iar atunci când le găsim, le ingoram oricum...   

STOP! Rewind!

Traim pe fast-forward.

Muncim. Alergam. Mancam de la drive-in. Raschetam rafturile de semi-preparate cu o mana, iar cu cealalta notam to do-urile de maine pe BlackBerry. Facem dusuri rapide si cumparaturi online. Traim pentru weekend-uri si pentru concedii. Ne plangem de nimicuri foarte mari. Suferim ca n-am primit flori si prime de Craciun. Ca s-a scumpit benzina. Ca s-a rupt o unghie. Ca "sufletul pereche" nu ne vrea.

Facem fixatii pentru oameni inaccesibili, cariere intangibile si lucruri imposibile. Si nu ne mai uitam in jur, nu mai distingem ceea ce conteaza cu adevarat.

STOP! Rewind!

Cand ai scos-o ultima data pe mama ta la o cafea si-ai ascultat-o povestind despre vecina de la doi, despre durerile de spate, despre visele ei cu nepoti zglobii?

Cand ti-ai inchis ultima data telefonul si ai stat doua zile la bunica, trezindu-te in mirosurile de paine calda ale copilariei?

Cand ai spus ultima data "multumesc" prietenului care te-a inteles mereu, fara sa judece?

Cand ai simtit ultima data?

Cand te-ai uitat ultima data in jur pentru a vedea ce conteaza cu adevarat?

Ne facem ca traim. Suntem spectatori la propria noastra viata, care merge pe fast-forward. Indepartam din jurul nostru oamenii carora le pasa. Ne cramponam de lucruri insignifiante, de variabile care vin si trec si uitam care sunt constantele. Si s-ar putea sa ne dam seama prea tarziu...

STOP!

PLAY!

But choose the right track this time!