May 28, 2010

Femeile "ie" proaste

Mă supun oprobriului pentru o aşa gravă acuzaţie. Dar, rogu-vă, s-arunce prima piatră cea care n-a căzut, măcar o dată, în păcatul unei iubiri interzise; cea care nu şi-a jertfit nicicând principiile pe altarul unei iubiri nepotrivite; cea care nu a dat vreodată raţiunea pentr-un efemer extaz.  

Ne agăţăm avid de bărbaţi care nu ne vor. Mototolim valori şi principii în ghemotoace mici, pe care le zvârlim la coş pentru un el. Renunţăm la plăcerile noastre pentru plăcerile lui. Facem sacrificii, cerute sau nu, în numele unei iubiri împărtăşite sau nu. Umplem căldări cu lacrimi, saci cu umilinţă şi construim maldăre de frustrări.  





Şi-i acuzăm pe Ei: că nu ne vor, că-s mitocani şi insensibili, că nu ne preţuiesc, că cer prea mult şi-oferă prea puţin, că nu-nţeleg şi nu apreciază, că-s răi, maliţioşi şi prosti.  

Să fie oare-aşa? Sau proastele om fi chiar noi? Hiperbolizăm paie din ochi aleşi de noi (căci, de, când i-am ales, cine a stat vreo clipă să remarce paiul?), dar nu vedem câtamai bârna din ai noştri ochi.  

Da, suntem proaste. Că ne-aruncăm în braţele ălor mai nepotriviţi bărbaţi şi-i acuzăm pe ei pentru alegerile noastre proaste. Sau, şi mai bine, găsim - din când în când - câte-un bărbat mai acătării. Dar nu-l apreciem măcar un strop; din contră, îi pasam frustrări, eşecuri, tare ce nu-i aparţin.  

Gândim cu inima şi simţim cu creierul mic. Judecăm pe dos, suntem ciufute, masochiste, emotive, prea sensibile sau prea raţionale. Şi refuzăm să deschidem larg ochii, pentru a vedea realitatea "reală", nu cea care ne convine. 

De-am sta o clipă, doar, să ne privim atent pe noi, am realiza că cei ce poartă vina nu sunt Ei.

4 comments:

  1. As arunca o pietricica mica, dar sa stii ca nu o fac. Ai dreptate. Totusi, eu una nu mi-am incalcat demnitatea ( aproape) niciodata. Pentru nimic; cu atat mai putin pentru un barbat. Am suferit si eu, dar in timp ce sufeream, nu-l lasam sa stie ca fac asta, sau nu-mi incalcam principiile doar pentru a ramane cu vreunul dintre ei. Tocmai de asta am putut sa merg cu capul sus apoi, dupa ce ei n-au mai existat in viata mea. Si bine am facut, ca mi-am dat seama ca nici nu ar fi meritat ( mai devreme sau mai tarziu, cu toate sacrificiile si eforturile si injosirile mele, tot s-ar fi terminat).
    Asadar, bine spui ca ar fi mai bine sa vedem realitatea "reala" si sa le acordam baratilor Alfa o sansa. Dupa cum scrii si tu si cred si eu, ne potrivim in gandire... pentru ca un barbat cum trebuie sa fie iti suporta toanele initiale, doar daca vede apoi in tine schimbarea pe care are nevoie sa o vada.... :)

    ReplyDelete
  2. Pietricele mici accept, pentru ca exista femei care n-au fost "proaste" (aproape) niciodata. Pe ele le apreciez. La fel cum le apreciez si pe cele care au fost, dar au deschis ochii la timp.
    Problema mea e cu cele care continua sa-si tina valul pe ochi, desi toate celulele lor urla ca nu-i bine ce fac...

    ReplyDelete
  3. apropo de valul de pe ochi...hai sa bagam si noi o amenda ( cum au facut autoritatile din Franta referitor la baticurile musulmane;)) pentru prietenele dragi care se incapataneaza sa-l pastreze ;) fain articolul! eu nu-ti arunc nicio pietricica, deoarece le-am epuizat aruncandu-mi-le in caputul meu destept ;)

    ReplyDelete