April 22, 2010

Semne

Aş vrea să ştiu cine a inventat incertitudinea. Şi de ce. 

 
Mergeam în copilărie la petreceri cu iz ludic, unde fetele trăgeau un bilet dintr-un bol, iar băieţii dintr-un altul. Fiecare bilet avea un însemn ce se regăsea şi în celalat bol. Iar prima parte a petrecerii era o căutare incitantă a "jumătăţii" semnului tău, o jumătate stabilită clar şi indubitabil. Era atât de simplu! Nimeni nu rămânea singur, ne căutam unul pe altul şi eram fericiţi, atât de fericiţi, când ne găseam.

Cum ar fi dacă şi în viaţa de adult ar fi la fel? Cum ar fi oare să primim în dar la naştere un semn şi să ştim că trebuie să îl găsim pe cel care ne caută şi el, la rândul lui? Să ne alaturăm semnele, unul oglinda celuilalt, şi să ştim că l-am găsit. Că ne-a găsit. Să nu mai existe incertitudini, dubii, întrebări. Cum ar fi?
 
Ironia este că până şi la petrecerile din copilărie trişam. Aflam cine e "alesul" şi de multe ori nu ne convenea. Şi începea din nou căutarea, de astă dată a celei care pusese mâna pe semnul lui. Dădeam la schimb cel mai recent album al Backstreet Boys pentru biletul norocos. Şi alegeam tot noi, nu providenţa, nu destinul, nu hazardul.
 
Ne dorim certitudini. Căutăm semne. Pândim ceasul să se facă fix, plătim ghicitoare dubioase care ne spun ce vrem să auzim şi ajustăm liste de caracteristici compatibile.

Vrem semne. Iar atunci când le găsim, le ingoram oricum...   

11 comments:

  1. :))) si ce ziceai de pragmatism?....si cine deschide ochii cui acum?;)

    ReplyDelete
  2. romania's got talent!;)

    ReplyDelete
  3. Riiight ... cineva iti spunea sa mai lasi ecuatiile si radicalurile de ordinul 10, sa tragi aer in piept si sa spui ... de azi traiesc.

    ReplyDelete
  4. Ce e funny si paradoxal e ca, asa cum ai zis si tu, ne invatam sa credem in destin, in suflete pereche, in jumatati despartite ce-si cauta-ntregirea; pe de o parte credem in mistic, in al saselea simt, in intuitia noastra, in conexiuni dincolo de cuvinte si material cu alte persoane, iar pe de alta parte, ne dorim sa controlam totul, sa stim totul.
    Ceea ce nu stim, ce e misterios ne atrage si ne sperie in acelasi timp, iar cand destinul ne aduce sufletul pereche in fata, cand jumatatea ne-a gasit, cand simtim ca cineva ne atrage si ne e drag desi nu stim nimic despre el sau chiar mai mult, nu se incadreaza in formatul de pereche potrivita selectiv gandit de noi....ne retragem si spunem ca ¨e ceva ciudat la mijloc¨, ca ¨ni se pare ca ar fi ceva mai mult decat este¨, ca ¨suflete pereche nu exista, e doar un concept invatat din filmele siropoase¨....
    Pana la urma, gandirea rationala e doar UN mod de a gandi, nu singurul!

    ReplyDelete
  5. @Nick: azi si maine am decis sa fiu amiba. Revin cu review :)

    ReplyDelete
  6. @smoke flys: Bine zici, rationalul este doar o varianta. Dar putem sa ignoram varianta asta si sa ne concentram numai asupra intuitiei? :)

    Eu am decis sa las sinapsele in standby doua zile, sa vad cum e sa simti fara a trece totul prin sita analizelor. Vedem ce iese :)

    ReplyDelete
  7. Cele doua nu se exclud una pe alta, doar ca ne-am invatat noi sa utilizam rationalul day by day, intuitia fiind mai mult o necunoscuta.

    Frumos ar fi sa pastram ambele receptoare deschise si macar sa ascultam mai des stirile si de la radio intuitie, pana o sa mergem sa le si verificam veridicitatea in practica.

    Si e pacat ca pierdem multe schimbari deosebite in viata noastra, tocmai pt ca ne discriminam intuitia, din teama de a nu pierde siguranta/certitudinea in care ne aflam.

    Tind sa cred ca acesta este unul din motivele pt care artistii si persoanele cu spirit aventurier sunt apreciate, pt ca sunt mereu deschise la nou si isi urmeaza impulsurile, ratiunea o folosesc pe post de backup plan ;))

    ReplyDelete
  8. W-end placut daca tot intri in standby :) si felicitari pt blog si pt stilul de scriere foarte placut!

    ReplyDelete
  9. As zice ca dificultatea nu este sa ascultam stirile de la radio intuitie, ci sa le interpretam corect. De pilda, cand primesti pe strada un fluturas cu "astazi ti se va schimba viata" si apoi te impiedici de un panou cu "un nou inceput"...ce sa intelegi? Un nou inceput cu un alt om sau cu acelasi, in acelasi loc sau in altul?

    Eu nu cred in coincidente, dar de multe ori ma trezesc cu o multime de "semne" pe care nu stiu sa le gestionez...sau le gestionez exact cum imi convine in momentul ala :)

    Multumesc pentru urari si aprecieri si te mai astept pe-aici, urmeaza concluziile primei zile cu creierul setat pe senzatii si atat. :)

    ReplyDelete
  10. Heisenberg. Ca să poată construi, împreună cu Bohr, mecanica cuantică şi să se războiască pe veci cu Einstein... :)

    ReplyDelete
  11. Haha! :)
    Multumesc, fastard! :)

    ReplyDelete